E' tanto che volevo postare delle foto in bianco e nero e finalmente é arrivato il momento: ecco alcuni scatti dei miei 2 angioletti insieme...per una mamma é una grande gioia vedere come i suoi tesori giocano serenamente insieme. Fra qualche anno, anzi direi mesi, probabilmente litigherano e strillerano uno l'altro, quindi fotografare questi dolci momeni non ha prezzo...
peek-a-boo!
You and me..what should we tell one to each other?
Io e te, che ci dobbiamo dire?
It's mine, but I can give it to you to play with it...for a while only
E' mia, ma te la posso dare per giocare un po...dopo me la ridai però!
I'm here, don't be afraid my little sister!
Ci sono qui io, non ti preoccupare sorellina!
I've got it!
Preso!
4 comments:
Ah, ce frumoase poze! Si nu, nu trebuie sa te gandesti ca o sa se certe! Niciodata sa nu gandesti asa, nu pune gandurile tale negative inaintea carutei, ei te vor UIMI!
multumesc :o) nu, nu sunt ganduri negative sunt sigura ca o sa se inteleaga si o sa se iubeasca, dar o sa fie si momente din acelea...e normal!
Fotografia monocroma cauta profunzimea lucrurilor, lucreaza cu simboluri, reduce totul la substanta, la esential, dezbracind forma de culoare.
De aceea aceasta forma de expresie in tonuri de gri este foarte potrivita pentru portret si nud. Chiar daca lipseste culoarea, se simte tonul cald al luminii in fotografiile tale de aici. Asta trebuie sa si transmita acest gen de fotografie, emotie, caldura, serenitate. In limba franceza exista cuvintul "douceur" care intr-un context fotografic s-ar putea traduce prin finetea texturii, printr-o senzatie de catifelare, de moliciune, de delicatete. Fotografiile de aici au aceasta "douceur".
Jocul profunzimii de cimp exprima perfect aceasta delicatete.In anumite locuri se vede insa incercarea de a forta acest joc al claritatii pentru a obtine un efect artistic mai pronuntat. Personal eu sint putin mai reticent la acest tip de abordare, poate si pentru ca sint obisnuit sa privesc portrete si nuduri in format B/W. Cred ca gusturile se pot discuta atita timp cit scopul final este acela de a le educa.
Liviu, iti multumesc ca ti-ai gasit timp pt.analiza de mai sus...in vremurile de astazi se gaseste prea putin timp pentru observarea/analizarea/comentarea formelor vizuale (si narative bineinteles ;o)) care ni se propun in fata ochilor. Observatiile celorlalti imi sunt f.utile, ca in aceat caz. Imi deschide noi dezbateri interioare cu perspective diferite...si ma ajuta sa cresc
Post a Comment